Lauda femeii harnice.

	1	Cuvintele mele sunt spuse de Dumnezeu — 
		  r[spunsul dumnezeiesc al unui rege pe care maica lui l-a înv[@at.

	2	Ce anume, fiule, vei p[stra: Ce? Graiurile lui Dumnezeu.
		Fiule, tu, întâiul meu n[scut, @ie î@i vorbesc:
		Ce?, fiu al pântecelui meu;
		Ce?, fiu al f[g[duin@elor mele:
	3	Avu@ia ta n’o da femeilor,
		nici mintea \i nici via@a, a\a ca pe urm[ s[-@i par[ r[u.

	4	Pe toate f[-le cu socotin@[,
		  cu socotin@[ s[ bei vin.
		Cei puternici sunt pu\i pe mânie,
		  a\adar, s[ nu bea vin,
	5	ca nu cumva, bând, s[-\i uite de în@elepciune
		  \i s[ nu-i poat[ judeca cu dreptate pe cei slabi.

	6	B[utur[ tare s[ le da@i celor cuprin\i de mâhnire
		  \i vin de b[ut celor ce sunt în dureri,
	7	ca s[-\i poat[ uita de s[r[cie
		  \i s[ nu-\i mai aminteasc[ de necazuri.

	8	Deschide-@i gura cu cuvântul lui Dumnezeu
		  \i pe to@i judec[-i dup[ cuviin@[.
	9	Deschide-@i gura \i judec[ drept
		  \i pune la inim[ pricina celui s[rac \i slab.

	10	Cine va afla o femeie vrednic[?
		  fiindc[ una ca aceasta e mai pre@ioas[ decât nestematele.